”Omul sfințește locul”. Mi-am amintit de vorba asta a bunicilor mei ieri când, împreună cu Daniela Zărnescu, am plantat magnolia promisă.
Am găsit o curte a blocului îngrijită, curată, cu o administratoare de bloc harnică și bucuroasă că ”tinerii se implică”. Tineri ca Daniela, care țin nu doar la ”ograda proprie”, ci și la spațiul comun.
M-au invitat și în interiorul blocului și am găsit o scară îngrijită, cu reparațiile făcute, cu plan de acțiune pentru anul acesta. Cu sistem de colectare separată la ghena de la bloc. ”Omul sfințește locul” nu cred că putea avea o exemplificare mai bună.
Voi trece din când în când pe la acel bloc, nu doar pentru a vedea cum o mai duce magnolia și dacă a fost sau nu furată, dar și pentru a îmi extrage inspirație și energie din faptul că nu sunt singurul care crede că putem fi mai bine.
Că nu sunt singurul care crede că ”omul sfințește locul”.
